Situată la nici 6 km de pensiune, Peștera Muierilor are o lungine totală de 7000 m, pe patru niveluri, dintre care cel superior, cu o lungime de aproape 1 km, este destinat turiștilor.

Peștera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, peștera în timpuri străvechi a adăpostit în timpul războaielor, când bărbații plecau la lupte, foarte mulți copii și femei, de unde i se trage și numele. Este prima peșteră electrificată din România.

Traseele de Via Ferrata (drum de fier în italiană) sunt trasee montane dotate cu structuri metalice – cabluri, trepte de fier etc –  care permit persoanelor mai puțin experimentate în domeniul alpinismului să parcurgă, în siguranță, trasee asemănătoare cu cele de alpinism.

Traseele de via ferrata din Cheile Galbenului, Baia de Fier, județul Gorj sunt un proiect al Clubului Montan White Wolf. Sunt 13 trasee, cu grade de dificultate de la B (ușor) la E (foarte greu)

Accesul este gratuit, intrarea în trasee făcându-se în jurul Peșterii Muierilor. Perioada optimă este din mai până în octombrie, cu evitarea perioadelor ploioase, când stânca devine alunecoasă

Traseele de via ferrata pot fi parcurse doar cu echipament special. Este interzisă folosirea echipamentului improvizat, deoarece riscati un accident mortal.

Echipamentul obligatoriu de via ferrata este compus din ham de alpinism, casca de alpinism, set special pentru via ferrata format din 2 lonje, carabiniere cu deschidere larga, sistem de absorbție a energiei in caz de cădere, eventual mănuși.

Pornind de la Mănăstirea Polovragi pe drumul forestier din dreapta mănăstirii, intrăm curând în Cheile Oltețului. Deși drumul este accesibil și cu mașina, recomandarea noastră ar fi să o lăsați în parcarea mănăstirii și să parcurgeți drumul pe jos.

Încă de la intrare te copleșete frumusețea peisajului. Pereții abrupți de stâncă, pe lângă care șerpuiește drumul, sunt ciuruiți de zeci de grote inaccesibile. Pe partea stângă, la peste 20 m adâncime, curge cristalin și totuși zgomotos Oltețul, în care, la orele dimineții, poți avea șansa unui spectacul nemaivăzut: păstrăvii înoată în amonte, sărind peste micile cascade formate de pietrele de râu.

La 300-400 de metri de urcuș moale ne întâmpină, pe partea dreaptă, intrarea maiestuoasă a Peștera Polovragi.

Aici se spune că ar fi locuit liderul spiritual al geto-dacilor, Zamolxe. Și tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, polovraga, ca leac impotriva bolilor. Din cei peste 10 km cartați de speologi, 800 sunt vizitabili.

Aflăm de la ghizi că intrarea impresionantă este făcută artificial, intrarea originală fiind un culoar îngust, vizibil și azi.

Este situată în vecinătatea Cheilor Oltețului într-o livadă cu pomi fructiferi și castani comestibili, amintind de clima blândă a mănăstirilor Tismana și Bistrita.

Ctitorită în jurul anilor 1505 de Radul și Patru, fiii lui Danciul Zamona, biserica mănăstirii Polovragi este construită în stil bizantin, având forma trilobata, realizată într-o simetrie proportionată.

De remarcat este catapeteasma executată din lemn de tei, o adevarată capodoperă a vechii sculpturi românesti, având o bogata ornamentatie cu împletituri florale.

În timpul domnitorului Constantin Brancoveanu, în anul 1693, s-a zugrăvit interiorul, s-a adăugat pridvorul în stil brâncovenesc, s-au construit unele chilii și clopotnița, precum și zidurile de cetate.

Amatorii de drumeții montane se vor bucura de potecile Parângului, ce-i vor conduce la vârfuri semețe, precum Parângul Mare (2519 m) – în imaginea alăturată -, Cârja (2405 m), Mândra, Stoinița (2421 m), Setea Mare (2365), Mohorul (2337 m) sau la lacurile glaciare cu ape curate ca lacrima: Roșiile, Câlcescu, Mija, Lacul Verde.

Tot pe domeniul binecuvântat al Parângului se formează apele bogate și limpezi ale Lotrului, Gilortului și Jiului răsăritean.

Amatorii de schi vor găsi zăpadă multă, până târziu și  6 pârtii, în stațiunea Rânca, ce însumează aproape 5 km, cu grade diferite de dificultate,

Situat la doar 30 de km de pensiune, pe drumul spre Rm Vâlcea, orasul Horezu, vatra de cultura si civilizatie, se inscrie ca unul dintre punctele turistice importante din tara noastra.

Este mentionat pentru prima oara in documentul dat la Ramnic la 5 septembrie 1487 de catre voievodul Vlad Calugarul. Satul este apoi donat de Constantin Brancoveanu Manastirii Hurez. Asezarea se dezvolta ceva mai mult dupa anul 1780, cand devine cunoscut sub numele de “Targul Horezu”.

Orasul Horezu este cunoscut ca centru etnografic si ca un vechi centru de ceramica populara. Dacă vreți să vedeți la lucru meșteri olari și vreți să cumpărați obiecte de ceramică autentice, vă recomand să vizitați ”Ceramică Pietraru”, casa în formă de oală de lut din imaginea alăturată.

În Oltenia de sub munte, atacurile vrăjmaşe ale turcilor veniţi de peste Dunăre ori ale haiducilor coborâţi din codri se opreau în zidurile trainice ale caselor boiereşti fortificate. Erau vremuri de restrişte pe atuncea, când micii boieri se apărau dindărătul crenelurilor, nelăsându-şi căminul pradă duşmanilor. Ţevile acelea lungi ale flintelor au dispărut dintre pereţii albi, zăvoarele grele au îmbătrânit şi cerdacurile s-au umplut cu muşcate; vizitatorul de azi, privind turnurile albe de pe pajiştile Măldăreştilor, visează la poveştile lor frumoase, spuse cu răbdare de către cei care îngrijesc cu pasiune această moştenire istorică.

În turceşte, când vine vorba de un turn, se foloseşte cuvântul „kúla”. Prin Balcani, această denumire a ajuns şi la nord de Dunăre, unde ea s-a dat caselor boiereşti înalte, cu bază dreptunghiulară, construite asemenea unor turnuri de apărare, dar având înfăţişarea şi confortul unui mic castel provincial. Aceste fortăreţe au fost risipite nu doar la vest de Olt, ci şi prin vestul Munteniei.

O vizită la Horezu nu poate fi completă fără vizitarea Mănăstirii Hurezi, sau Horezu, cum mai este ea cunoscută. Este cel de-al doilea brand autentic românesc din zonă inclus în patrimoniul UNESCO, alături de ceramica de Horezu.

Mănăstirea Hurezi, cea mai de seamă ctitorie a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu este și unul dintre cele mai mari așezăminte monahale din România. Este construită pe valea râului Romanii de Jos, în satul care la acea vreme se numea Hurezi (actual Romanii de Jos), nume care ulterior a fost luat de târgul de peste deal, actualul oraș Horezu, într-un colț pitoresc sub munții Căpățânii, unde singurătatea și liniștea este tulburată doar de strigătul huhurezilor, pasărea care a dat și denumirea locului.

Venind dinspre sat, ai impresia că te îndrepți către o cetate medievală, pentru că în față ți se ridică ziduri masive de piatră, dar odată ce ai pătruns în interior, te surprinde un loc plin de liniște și multe flori.

Așezată în apropierea satului Bistrița din comuna Costești – Vâlcea, pe valea pitorească a râului cu același nume, Mănăstirea Bistriţa este, de peste cinci veacuri, sălaș pentru moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul.

Ctitorie a boierilor Craioveşti, Mănăstirea Bistrița datează din jurul anului 1490. Prima atestare documentară a mănăstirii se păstrează în „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 aparținând lui Vlad Vodă Călugărul.

În anul 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842).

Mănăstirea Arnota este ctitorită de Matei Basarab în 1633-1634, cu hramul “Sfintii Arhangheli Mihail și Gavriil”, pe temelia unei biserici mai vechi, aproape de Mănăstirea Bistrița.

Conform unei legende, Matei Basarab a zidit mănăstirea aici deoarece, înainte de a fi domn, găsise scăpare în aceste locuri, ascunzându-se în niste stufărișuri, fiind urmărit de turci. Ușa bisericii, sculptată în lemn de castan, are o inscripție în limba slavonă, în care se spune astfel: “Aceste uși le-a facut Constantin Brâncoveanu vel-logofăt”. Ele pastrează pictura originala “dreasă” sub evlaviosul domn, când s-a zugravit și pridvorul, pe care tot el îl adăugase, pictură care nu a rezistat până astăzi. Pictura inițială are o mare valoare artistico-documentara, foarte valoros fiind și portretul lui Matei Basarab, realizat în 1644 de zugravul Stroe din Târgoviște.

După 1999 Arnota a devenit mănăstire de maici.

La 140 de ani de la nașterea sculptorului român Constantin Brâncuși, o vizită la Tg Jiu (situat la 50 km de pensiune) pentru a-i vedea o parte din opere este obligatorie!

Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial.

Cele patru componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit — sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m.

Realizarea monumentului „Calea Eroilor“ se datorează în bună parte soției primului ministru Gheorghe Tătărescu, Arethia Tătărescu.

Mănăstirea Tismana este cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească (Oltenia), aflat pe teritoriul orașului Tismana din județul Gorj, la 36 km de orașul Târgu-Jiu.

Ctitorul mănăstirii este Cuviosul Nicodim cel Sfințit de la Tismana (1310–1406) – lui îi aparține alegerea a arhitecturii și a decorațiunilor acesteia. Construcția din zid a fost realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu I (1377–1383) și fiii acestuia Dan I (1383–1386) și Mircea cel Bătrân (1386–1418).

Cuviosul Nicodim a înființat la Tismana prima școală din țară de caligrafi și copiști de cărți bisericești în diverse limbi. Tot aici a funcționat prima școală de călugări învățați dintre care se recrutau viitorii episcopi, mitropoliți, dieci pentru cancelariile domnești și boierești. Aici s-au păstrat cele mai vechi documente începând cu sec. al XIV-lea care au pus bazele istoriografiei românești. Obiecte foarte valoroase au fost duse în Primul Război Mondial la Moscova spre păstrare.

Dacă ați hotărât să vedeți Tismana, pe drum trebuie, obligatoriu, să vă abateți pe la Cheile Sohodolului. Acestea alcăturesc o arie protejată de interes național și reprezintă o zonă de chei săpate în calcare cretacice de apele râului Jaleș (Sohodol), cu forme diversificate de relief (doline, canioane, lapiezuri, avene, peșteri, abrupruri stâncoase), cu floră și faună specifică Meridionalilor.

Aria naturală protejată atrage anual mii de turiști din țară și din străinătate.Nările, Fusteica, Inelul, Peștera Popii, Peștera Gârla Vacii sunt niște repere impresionante ale acestei zone, dintre care cea mai vizitată este Peștera Popii datorită picturilor cu siluete antropomorfe de culoare neagră.Pe cheile Sohodolului se practică alpinismul pe cele 120 de trasee special amenajate.

Pe timpul verii temperatura este mai mică cu 10 grade Celsius, datorită umbrei stâncilor și apei râului Sohodol. Aici se găsesc peste 300 de specii de plante specifice acestor locuri, inclusiv castani seculari plantați înainte de anul 1859.

În această zonă au avut loc filmările la celebrul film românesc „Mărgelatul”, interpretat de Florin Piersic.